Dresorul s-a gândit toată noaptea,
cum e să fii o flacără mică pentru încălzit teracota
sau o cârpă de praf uitată în debaraua cu haine
păstrate la naftalină
nimic nu se pierde
când
muzica ne ţine în picioare
sau
să-ţi aminteşti de locul în care soarele a iradiat încet
pe sub unghii
să ştii că nu mai există nicio scăpare
de aici
dintre atâtea arcuri stricate
să vezi acordeonul pe calea ferată şi lângă el trupul
femeii, capul ei aşezat în palme, părul desfăcut
să iei instrumentul şi să-l arunci cât mai departe
oare cum e să n-ai nicio vină
