Seara alerg pe lângă bazinul de înot şi-mi las pielea de pe gât să respire,
primesc veşti de la oameni pe care credeam că i-am uitat şi înainte să
cobor între scânduri păşesc atent pe covor, Alexi Murdoch tremură în
difuzor ca un fluture care se zbate în abajurul veiozei
din tot ce-am avut şi mi s-a părut imposibil vreau să păstrez numai
mănuşa de box şi greutatea unui pumn care atârnă de corp ca
o sfoară, să iau tot ce-i al meu, tot ceea ce cred că-mi aparţine,
grămăjoara de aşchii şi senzaţia de apăsare din stomac – să
părăsesc încăperea în care am dansat pe întuneric
iar ei să repare tabloul electric şi dintr-o dată să pornească toate
prin casă
Advertisement
Like this:
2 bloggers like this post.
