în capul lui se aude un pian ea

ascultă si are scrum pe buze se

întunecă cu fiecare atingere a clapelor

praful se ridică îşi face loc printe firele

de păr un efect de lumină pentru

vocea care îţi deschide gura dimineaţa

cu şi mai multă durere un robinet uitat

deschis pe timpul nopţii nu ştie nimeni

cât s-a prelins câtă mizerie s-a strâns în

sită nici măcar nu sunt în stare să

desfund conducta când nu am ce îmbrăţişa

lovesc cu pumnul în clape şi praful se ridică

şi mai sus forţează geamurile şi asta e muzică

pentru cei pe care nu-i cunoaştem dar pe lângă

care trecem din ce în ce mai puţin lucrând din

mers la groapa noastră cu nisip negru încins