în capul lui se aude un pian ea
ascultă si are scrum pe buze se
întunecă cu fiecare atingere a clapelor
praful se ridică îşi face loc printe firele
de păr un efect de lumină pentru
vocea care îţi deschide gura dimineaţa
cu şi mai multă durere un robinet uitat
deschis pe timpul nopţii nu ştie nimeni
cât s-a prelins câtă mizerie s-a strâns în
sită nici măcar nu sunt în stare să
desfund conducta când nu am ce îmbrăţişa
lovesc cu pumnul în clape şi praful se ridică
şi mai sus forţează geamurile şi asta e muzică
pentru cei pe care nu-i cunoaştem dar pe lângă
care trecem din ce în ce mai puţin lucrând din
mers la groapa noastră cu nisip negru încins
