clip – un spectru al seductiei

o muzică latentă (poem)

 

                           nu din toate direcţiile,

                           oricum, în faţa acestei singurătăţi scămoşate

                           nu poţi să rămâi rece şi calm

 

 

                           după ce am reparat difuzoarele,

                           printre unde, fractali şi mult fum,

                           a început în sfârşit să se audă şi

                           cântecul era spectaculos,

                           nimic inventat, doar sunete şi cuvinte

                           ca nişte secvenţe dintr-un film dogma

 

 

                           noaptea, pe muzica asta îmi curăţ

                           toate rănile, tocmai pe muzica asta fac

                           din mine dirijorul care abia mai gesticulează –

                           conectez bobinele şi imediat închid ochii

 

 

                           iar dimineaţa, când carnea încă mă suportă,

                           mă sprijin elegant de balerinele din porţelan,

                           dau cearşaful la o parte şi foarte, foarte încet, mă

                           aşez lângă tine