Un recital adorabil. Pentru cei cu anumite probleme de auz sau care nu reuşesc să desluşească cuvintele, iată şi versurile:
First, are you our sort of a person?
Do you wear
A glass eye, false teeth or a crutch,
A brace or a hook,
Rubber breasts or a rubber crotch,
Stitches to show something’s missing? No, no? Then
How can we give you a thing?
Stop crying.
Open your hand.
Empty? Empty. Here is a hand
To fill it and willing
To bring teacups and roll away headaches
And do whatever you tell it.
Will you marry it?
It is guaranteed
To thumb shut your eyes at the end
And dissolve of sorrow.
We make new stock from the salt.
I notice you are stark naked.
How about this suit
Black and stiff, but not a bad fit.
Will you marry it?
It is waterproof, shatterproof, proof
Against fire and bombs through the roof.
Believe me, they’ll bury you in it.
Now your head, excuse me, is empty.
I have the ticket for that.
Come here, sweetie, out of the closet.
Well, what do you think of that ?
Naked as paper to start
But in twenty-five years she’ll be silver,
In fifty, gold.
A living doll, everywhere you look.
It can sew, it can cook,
It can talk, talk , talk.
It works, there is nothing wrong with it.
You have a hole, it’s a poultice.
You have an eye, it’s an image.
My boy, it’s your last resort.
Will you marry it, marry it, marry it.
15 Comments
oh, ya.. ca o picatura dinamica, dinamica, dinaminca.
termodinamica, sa stii…
caldura vocii e mai mult bizara dar atat de placuta
Wow.. nu am mai auzit asa o voce… da fiori.. l-am ascultat twice.. doar de dragul vocii.. vibreaza..
vocea este ok, dar imi da impresia ca nu e-n stare sa “accelereze” vorba (s-arunce cuvintele la vale, sa zic asa) si creeaza o tensiune artificiala prin stilul asta soptit
pai eugen, eu cred ca tocmai aceasta tensiune cum o numeste tu, e cea care creaza valenta artistica si da “amploare” poemului. vorbele nu trebuiesc mereu accelerate. nu tine de asta. tine de perceptie.
doar a different opinion, spun ca pe mine nu m-a impresionat, recitatul vine ca dintr-un film Harry Potter in care o fairy tail de 3 ani spune ceva si vrea sa ma umectez
prin tensiune artificiala am vrut sa spun falsa si de ritm ca mi se pare monoton
mie asta e impresia pe care mi-a lasat-o recitatul, impresia unei fatuce care spune cam mecanic versurile, fara sa le simta, singurul lucru care salveaza situatia e tonul aproape soptit si poate vocea
nu-s nici pe departe un maniac al poeziilor, exista posibilitatea sa ma insel, de aia am si spus ca “imi da impresia”
ok inteleg
p.s. sa-mi spui si mie te rog ce inseamna cuvantul “umectez”, sunt curios, nu l-am mai intalnit pana acum si ma intalnesc des cu cuvintele
u are kidding, right ?

atuncea cand te “uzi” din cauza… exercitarii
uite asta e un cuvant care imi e dat sa-l aud pt prima data
thats some funny shit u know…
iti dai seama ce savant mi-s, ca numa’ prostii tin minte
Are ceva bolnavicios in interpretare, m-a dus cu gandul la filmul The English Patient. E intr-adevar o interpretare deosebita, insa asta nu inseamna si calitativ superioara. Sunt de acord cu Eugen, are ceva artificial in ea, ca si cum ar recita mecanic, desigur teatral, dar totusi mecanic. Deturneaza in mod nefavorabil ritmul poeziei si nu acorda deloc atentie punctuatiei.
eu nu resimt deloc asta, iar, cred ca tine de perceptia fiecaruia.
Da, Radu, categoric. E o chestiune de perceptie.
@ hello !
E un mod de recitare ” soptit” …care enhance it… gingasia… se poarta de mult in recitalurile de poetry. A aparut o data cu filmul ” Out of Africa” si l-a ridicat la mare valoare Meryl Streep !
Frumos ! Lirica e deosebita !
j.
se poarta de mult? hmm… daca zici tu, nu sunt sigur ca e neaparat asa /
Post a Comment