Monthly Archives: September 2007

(blitz on)

pentru că eu sunt atât de fumos pentru că eu transpir când te apropii de mine pentru că tu eşti rece ca o sticlă uitată în congelator suntem două personaje fragile unul din noi se bâlbâie şi îşi lasă braţul să cadă brutal pe marginea patului ud

            presupunem că avem pielea fierbinte pielea mea ştanţată de dinţii tăi fumul de ţigară ce îmi acoperă gura ce sparge atmosfera

            pentru că eu sunt atât de frumos se aude ecoul şi nici măcar nu am apucat să-ţi strig numele în spaţiul acesta negru pentru că picioarele tale sunt al naibii de lungi şi mâinile mele al naibii de fine

            teama de a te atinge tristeţea mea atât de utilă teama că te vei sparge în miliarde de plăci de faianţă & că ţigara se va stinge dintr-o dată de la mijloc şi oare cum va fi dragostea mea atunci când va fi stau în spatele liniei şi abia reuşesc să văd dincolo în partea ta de teren cimentul rămâne nemişcat doar câteva crăpături marcate în zgură orice altceva dar tu ce crezi avem sau nu timp pentru orice altceva

(blocaj)  spuneai că ai anumite informaţii despre mine schimbam un cauciuc când totul a îngheţat în preajma mea dubiţa s-a oprit din ea au ieşit oamenii în salopete murdare m-au ridicat cu eleganţă în comparaţie cu tine eu stau pe burtă şi-mi picură din gură o altfel de salivă o să-mi revin orele încep la 9 dimineaţa toată lumea se aşează pe covor de ce ai plecat atât de repede din sală am rămas cu ochii lipiţi de tablă am înţeles eu trebuie să fiu bărbatul în casă nu ştiu te îndepărtezi şi spui: ăsta eşti tu iei microfonul îl prinzi între dinţi se face linişte nu eşti un om oarecare

            din cauza asta îmi pierd treptat energia din corp şi încep să te uit 3 luni şi ceva am aşteptat să-mi oferi dragostea subţiată de lene şi plictiseală ceva se deschide în tine un alt lucru se închide există şi alte locuri posibile culmea curajului mă alegi dintre multe feţe comune urmează să-mi iau pastilele şi să-mi aduc aminte de tine haşiş şi câteva pungi de ierburi orientale aleg să-mi fac cruce şi adorm cu poza la cap băgată sub pernă vibraţii multiple pulsaţii atâtea insomnii şi flegme poziţionate pe orice obiect ce seamănă cu o bucată de sticlă plus alte 3 luni de arşiţă cumplită vin în spatele tău în zona în care îţi place să stai te uiţi în sus la mine părul meu îţi acoperă ochii şi gura până peste gât înveţi să respiri altfel să ţii în tine ceva care să fermenteze şi când îl scoţi afară să facă din mine o femeie doar pe jumătate bolnavă pentru tine am fost şatenă şi am traversat în linie dreaptă cu viteză sala cu privirea în contact

(blitz on) studiu asupra omului în condiţii de captivitate tu cu ale tale eu cu ale mele e fericire mare aici made in romania o chestiune ce ţine de detalii autoexil

                        tu cu l’enfant souvage eu cu sufletul la gură

                        tu cu o biblie foarte veche eu cu cahiers du cinema 

                        ură şi dispreţ eliberaţi de păcate

                        eu cu bazin & aristarco tu cu bergman al tău strâns de gât folosit până la refuz

                        sunete şi măsuri de securitate

                        tu cu maşini de lux eu cu faruri noi pregătite pentru tine

                        tu cu rochiile tale incredibil de scurte pulpe la fel de luxoase eu cu nouvelle vague-ul francez tu cu o poveste nouă păstrată în sertarul de sus eu cu o paralizie nocturnă

            distracţia abia începe avem spaţiu destul bagajele răsturnate peste alte lucruri eu în partea stângă nu umblu niciodată partea dreaptă este stăpâna mea în paşi de dans pun lucrurile la locul lor îmi verific pulsul de mai multe ori garoul strâns pe vena cea mai groasă pusă şi ea la loc îmi iau singur tensiunea e ridicată am emoţii suntem la începutul relaţiei o mie de efecte pirotehnice diamantul aranjat în vitrină ascultăm lovituri de clopot şoc nerecomandat sub 23 de ani dacă renunţi renunţ şi eu pentru tine pentru mine şi până la urmă revenim tot la sunetele şi măsurile noastre de securitate

 

(blocaj) şi voi vă legaţi aiurea de crucifixul meu despicat lucrez şi fac mereu vizite bolnavilor la ospiciu ei se pregătesc pentru mine mă aşteaptă spălaţi îmbrăcaţi în cămăşi luminoase

            nu am nevoie de nicio prezentare v-am adus ceva un picior de lemn de la masa ovală din pivniţă e timpul să-mi iau un partener puternic bun şi generos în spatele meu se află o bucată de ceaţă împuţită îmi poartă noroc e ghidul meu în beznă

            am căutat drumul perfect poanta pe care nu o uiţi niciodată de ce fac atâtea lucruri departe de tine de ce o pată ruptă de lumină se lasă între noi darul meu este acesta îmi fac cruce doamne îţi cer ajutorul stau pe loc am nevoie de o altă vedere uite ce e dacă crezi că nu-ţi fac nimic

            iar dacă nu te cred nu văd ce aş putea păţi

            scuză-mă

            sunt aşteptat să spun adevărul

            am văzut o femeie în camera mea căutând nu ştiu ce

            nu se intră dacă nu eşti invitat

            poţi să te duci de unde vii

            dar ajunge ce vrei să spui

            vreau să-ţi vorbesc nu eşti aici mă las la pielea goală

            un flacon de otravă să petrecem împreună

            poţi să faci ce vrei pentru că oricum faci ce vrei şi dintr-o dată apar nu te apropia

 

play

nu se aude era bolnavă cine să aibă grijă de ea la uşa asistentelor şoferul  pacient adoptat incognito vineri la 12:30 p.m. au urcat împreună scările ospiciului au fost duşi de mână s-au prezentat au făcut cunoştinţă n-am putut să mă despart de ea nu am înaintat decât după deces cancer uterin sună bine însărcinată în 6 luni copilul s-a trezit brusc într-un borcan imens piesă de muzeu l-am observat când treceam pe sală înspre cabinetul străinului am întocmit actele l-am părăsit & nu-mi aduc aminte dacă a schiţat vreo mişcare de borcan era lipită o hârtie pe care scria vineri puţin după miezul nopţii am îndepărtat rugina & oamenii s-au holbat la mine uimiţi că nu mi-a fost greaţă dar melodia a mers în continuu îmi pun iarăşi căştile pe urechi play

(fals blocaj) tu continui să te prefaci spui că aşa ceva nu există dar eu nu continui să mă prefac spun că aşa ceva nu există

            alerg pe teren îmi încordez muşchii întâlnesc pe unii şi alţii stau o secundă şi mă uit la tine printre gratii o să auzi un om spunând că e datoria lui să te ţină aproape de el

            el face aceste lucruri pentru tine şi pentru nebunia ta cu bun simţ

chiar suntem importanţi chiar contăm dar tu cine eşti & eu cine sunt acum aici în sala de cinema în sala de sport în sala de mese pe patul de spital

            când eu vreau să renunţ şi tu vrei să înjuri spui că ne-am pierdut viteza că nu prea mai înseamnă nimic

            3 femei alături de noi şi un ecran uriaş ca o cortină pornit să ne arate cum facem ce facem cel mai bine

 

(blitz on) cine îşi încrucişează picioarele şi sfârcurile de capul meu de gura mea negră şi obosită după atâtea plimbări prin această periferie nu ţipi îţi place

            ar trebui să plec şi înainte de asta să lipesc de spatele tău un poster cu mine pe care să-l porţi zilnic pe stradă să umbli dezbrăcată aşa lumea să ne vadă pe noi

            un model pe care nu societatea l-a creat iată vreau să-mi operez o parte a corpului să iau carnea şi să o tai cu laserul dar nu

            corpul înalt se lungeşte pe toate suprafeţele imaginea lui care vine înspre tine şi te îmbrăţişează forţat o intervenţie gratuită stai nu vei plăti nimic

            vei ajunge pe o stradă îngustă şi ne vom întâlni mai simplu de atât nu se poate da vor fi nişte dureri vor fi nişte cicatrice da vei şi tu prin preajmă

 

publicarea unei carti ar trebui sa ofere autorului un statut degajat in care el (autorul) sa poata resimti (cu o versatilitate clara) spatiul in care a creat ca pe un mijloc de comunicare prestabilita cu alte cuvinte autorul inainte de a scrie trebuie sa stie sa-si asume in mod predilect responsabilitatea “transformarii” celorlalti (fie ei scriitori sau cititori) publicarea unei carti este o mutilare pentru mine pentru ca aceasta comunicare nu a survenit in urma unei transformari ci mai degraba in urma unui pariu la prima vedere futil cu “multitudinea de nimicuri folositoare”… aceste nimicuri au devenit folositoare in momentul in care m-am decis sa “dialoghez” par excellence cu un grup necunoscut de oameni pe care fatalmente i-am atras in plasa mea atat de incurcata existenta acestor oameni este validata de inexistenta “lucrurilor cu adevarat importante” intr-adevar nu cred in aceste lucruri dar se pare ca ceilalti cred si astfel am hotarat ca trebuie sa-i conving ca in necunoscutul poeziei “greutatea realitatii” este atat de schimbatoare…acesti oameni sunt peste tot fiindca se intampla ca ei sa-mi fie contemporani am ales sa le fiu contemporan inaintand impreuna dar pana la urma nadie conoce a nadie si astfel lucrurile evolueaza…despre ce inseamna scrierea unui poem pe o pelicula cinematografica intr-un alt episod…