mutilarile artistului la tinerete

dupa 22 de ani de viata (spun viata din motive obiective) simt ca singura posibilitate de exprimare a “orice-urilor” mele (nu neaparat existentiale) rezida in capacitatea de a-mi folosi limbajul magia lui un limbaj pe care mi l-am format sau de-format in timp (timp pe care l-am construit singur) si atunci imaginea mea spectrala creste o data cu cu aceasta de-formare cu magia acestui limbaj construit uneori cu o terifianta dificultate sau de cele mai multe ori cu o usurinta deplorabila nu folosesc semne de punctuatie pentru ca imi place sa ingreunez placerea lecturii celorlalti si pentru ca nu le am pe creier…mutilarile artistului la tinerete sunt stadiile existentei mele sunt pre-stadiile lumii mele plus viteza de autodistrugere pe care ritmul exterior o arunca in interioritate…intoarcerea la text la uman si inuman la multitudinea de “de ce-uri” si la reflectarea dinamicii propriei identitati descoperite in ceilalti…aceasta este o mica parte din miza acestui blog…

Despre dragoste sau cum e posibil un dialog interior

Despre dragoste sau cum e posibil un dialog interior